Sunt la vârsta la care îmi pun multe întrebări, de fapt nu știu care perioadă a vieții să fi fost atât de plină de întrebări ca aceasta, și mă bucur. Da, mă bucur pentru că de obicei când am parte de întrebări persistente interioare, la timpul potrivit apar și răspunsurile.

Ce emoție îți trezește tema articolului, te intrigă, îți stârnește curiozitatea sau te lasă rece?

Am ales această temă gândindu-mă la sufletul femeii, la "curgerea" ei, la căutările și devenirea ei. Nu mi-am propus să creionez un portret moralist al femeii, nu sunt interesată de acest aspect.

Preocuparea mea, în general în munca cu femeile, este să le ajut să se înțeleagă pe ele.

Când femeia ajunge să se înțeleagă pe sine, restul se așază, la timp, fără îndoială.

Observă te rog minunea care poartă numele de femeie, acest portret inefabil al frumuseții variate, această taină, acest mister, acest miracol divin!

Pe când poeții o folosesc pe post de muză, secularismul o determină să creadă că ea, femeia, se poate afirma, dezvoltându-se, în absența unei relații cu Dumnezeu, Creatorul, în timp ce feminismul îi dovedește neîndoielnic "puterea", motivând-o să intre în concurență ea însăși și cu bărbatul, pe toate planurile.

Consumarismul sexual o determină pe femeie să devină bărbată, protejându-și valorile cu prețul masculinizării, moralismul hiper religios îi îngrădește dreptul de a-și exprima personalitatea, pentru simplul fapt că bărbatul religios needucat, cu profunde înclinații subliminale masochiste, nu poate tolera înfrumusețarea "vasul mai slab".

În toate aceste condiții, cum poate femeia să își păstreze parfumul pur, specific feminin?

Orice femeie are propriu-i parfum, la fel ca fiecare floare, și nimeni nu are dreptul să-i fure sub nici o formă, acest parfum divin.

Hai să creionăm portretul a trei tipologii feminine: femeia reală, fatalistă sau feministă.

Realitatea dovedește că femeia reală, mult râvnită, există, însă în "ediție limitată". Pe aceasta o poți descoperi ca pe ocean de bunătate, tandrețe, iubire necondiționată (asta în situația în care femeia nu este rănită, ori este deja vindecată). Vei observa cum femeia reală răspunde practic, hotărât și neîntârziat căutărilor ei interioare, (Dumnezeu, sens, chemare). Ea are o inteligență aparte, "extraterestră", de o profunzime a sufletului rar întâlnită, frământată în creuzetul suferinței, în laboratorul tainic al inimii.

Mult prea delicată să poată fi înțeleasă de un suflet superficial, această femeie trăiește viața interioară și cea exterioară, în profunzime.

Îngăduitoare, extrem de sinceră, disponibilă slujirii necondiționate, această femeie e în stare de jertfă supremă. Uneori, face asta deoarece e în perioada în care nu înțelege corect percepția despre iubire, ori nu își înțelege rolul în relația conjugală, alteori, o face în cunoștință de cauză.

Femeia reală înțelege suferința celorlalți, ascultă cu inima, se vulnerabilizează ușor deoarece nu are nimic de ascuns, e empatică, plină de iubire pură.

Se înțelege pe sine și în consecință înțelege oamenii, îi acceptă necondiționat, fără să îi judece.

Pusă să supraviețuiască în contextul societății contemporane, femeia fatalistă, de pildă, e într-o continuă luptă cu ea însăși.

Cu multe nevoi emoționale neîmplinite, fiind mult prea preocupată în perioada primilor ani ai mariajului de cămin, de nevoile copiilor sau a soțului, mult prea târziu în viață, (în unele cazuri doar atunci când suferința spirituală sau emoțională - depresia - o sesizează, ori când "barometrul interior" îi anunță încălcarea unor valori interioare), femeia dedicată propriului destin, caută ajutor. Nesigură și atunci de alegere, își poate închipui ca pe o extravaganță, să lucreze alături de un terapeut care o poate ajuta.

Femeia fatalistă, cum îmi permit să o etichetez azi, de departe se deosebește de portretul feministelor care pot și știu totul, care se descurcă de unele singure, care deși au familii nu le au, care par a fi educate, însă lectura zilnică poate fi limitată doar pe direcția management, leadership, succes, care în multe cazuri pretind cu infatuare să primească respect în condițiile în care multe nu îl oferă.

[FATALÍSM s. n. Doctrină care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor sunt dinainte determinate și că totul se desfășoară sub forța implacabilă a destinului sau a providenței divine.]

Femeia fatalistă este femeia care crede într-un destin prestabilit, care se supune lui orbește, care nu înțelege cum și-ar putea permite să intervină în propriu-i destin pentru a-l "deroga", deoarece asta ar însemna o crimă împotriva umanității. Ea nu îndrăznește să viseze, deși poate trăi o viață întreagă cu sentimentul acut al unui gol interior.

Vorbim aici despre modelul femeii simple, cu o educație medie, dedicată unor valori cu toată ființa ei, și neglijând altele nu din rea voință, ci din necunoștință.

Femeia fatalistă este în ea însăși, aur pur. În ea se ascunde atât de mult potențial neexplorat, atâta frumusețe încă nedescoperită, atâta sublim care așteaptă să fie valorificat.

Precum aurul are nevoie să fie șlefuit pentru a se transforma într-o bijuterie aleasă, la fel femeia de casă are nevoie să caute să se cunoască pe sine, să se supună unui proces de transformare interioară, intrând, de mână cu Cineva, în propriul suflet.

De îndată ce ea face cunoștință cu propriul suflet, și înțelege cum îl poate iubi și îngriji, acesta va deveni chilia ei duhovnicească și sanctuarul de unde va scoate noi resurse, care-i vor folosi propriei transformări și material didactic pentru influențarea altora.

Această femeie este "materie primă" pentru o capodoperă!

Observăm aici trei tipare, trei modele feminine, create din aceeași frământătură, același lut.

⁃ Tu căruia din modele îi aparții? Cu care te identifici?

⁃ Dacă ești bărbat, care model îl apreciezi și de ce?

Lăsând la o parte etichetele de care m-am folosit pentru a face înțeles subiectul mesajului meu, vreau să subliniez necesitatea aportul practic pe care orice bărbat inteligent îl poate aduce în relația cu femeia lui, astfel încât să o ajute să înflorească.

De ce? Devenirea femeii este egal proporțională cu vindecarea ei interioară (relație cu Dumnezeu și împăcare cu sinele) și implicarea practică emoțională a bărbatului în relație cu ea.

Femeia neîmplinită se poate "transfigura" într-o feministă convinsă (o luptătoare pentru cauze nobile, sub lumina reflectoarelor, veșnic neobosită) sau poate rămâne o veșnică fatalistă (în acest caz devine victimă ori se resemnează, fără însă a schimba ceva) spre dezamăgirea sau deliciul partenerului.

În ambele cazuri, motivul "transfigurării" rămâne neîmplinirea femeii, asta având ca rezultat neînțelegerea propriei feminități, a propriului sine, a rolului conjugal, a sensului vieții.

Femeia merită să devină ceea ce Dumnezeu a creat-o să fie! Ea nu va fi fericită alegând alternative!

Armonia, echilibrul, iubirea necondiționată se dezvoltă conștient în inima femeii în condițiile în care ea are pace cu sine, se acceptă în mod deplin, își înțelege rolul în funcție de sezonul vieții, își exercită chemarea în timp ce devine, este reală, este ea în toată plenitudinea.

Adevărul este că o astfel de femeie, alături de un bărbat cu coloană vertebrală, stăpân pe sine, capabil, responsabil, asumat, cu valori, recreează colțul de rai în propriul cămin.

Vrei să contribui la binele și devenirea femeii de lângă tine?

Îți las câteva întrebări, răspunsul lor te poate ajuta fără îndoială.

⁃ Când a fost ultima oară când ai sărutat mâna soției tale pentru simplul fapt că îți servește masa zilnic?

⁃ Cât de des mângâi pântecele plin de vergeturi al femeii de lângă tine, pântece care ți-a purtat copiii, fără rezerve ori regrete?

⁃ Care este emoția soției pe care ai identificat-o, ascultat-o și ai înțeles-o recent?

⁃ Cum creezi un cadru emoțional de siguranță în care femeia de lângă tine să poată plânge în voie, vorbind deschis despre ce gândește, fără ca vorbele ei să fie interpretate?

⁃ Care oportunitate de creștere recentă a fost cadoul pe care tu l-ai oferit femeii iubite, încurajând-o în timp ce ea își deschide aripile. (o carte, un curs, un timp de studiu împreună)

⁃ Când ai scos-o la film ultima oară? (și Netflix e o opțiune pe timp de pandemie)

⁃ Când i-ai dăruit, un zâmbet sincer, dar o îmbrățișare plină de iubire?

⁃ Îți amintești să-i fi apreciat blândețea în cuvinte? Când faci asta o motivezi să dea nespus mai mult!

Femeia devine ca o viță roditoare în interiorul căminului și în afara lui, când iubește și este iubită!

Iubiți-vă mult!